un bărbat cu un pahar gol în mână
care cerșea setea
asta ar fi fost dacă nu interveneau zâmbăreții cu aripi
pacificatorii de ocazie
să-i spună că
încă mai are de trăit vina din formol
încă este un bărbat luminos pe umerii căruia se așează corbii
când vin și ei să ciugulească
și să doarmă

deschide-ți pântecul cu un cuțit creștine
ca și cum ai deschide o ușă
spre altceva mai bun
îi spunea în fiecare zi vocea aia frumoasă de femeie
care nu se mai oprea din el

ar fi fost doar un bărbat la capătul puterilor
dacă nu interveneau cuvintele ei
revărsându-se cu vocea lui
din creier în cavitatea bucală până adânc
în esofag
ar fi fost doar un un om viu
care tăcea și înghițea cantități mari
de grade celsius
asta ar fi fost
doar un bărbat aflat de viu
la sfârșitul imaginației