Valuri albastre răvășesc
Iubirile trecute
Se amăgesc, apoi lovesc
Iluzii nevăzute.
Adorm amoruri la zenit
Iar la apus e soare
Mă las sedus, dar nu iubit
De cea din urmă floare.
Râd gânduri poleind în zare
Pe nesfârșitele cărări
Te-ntrebi de mai iubești tu oare
Sau te renaști din noi vibrări.
Tentaculele adormite-s gata
Să mai absoarbă o făptură
N-a mai rămas decât cea fata
Ce-așteptă de după ea lună.
Nimic nu mai adie-n zare
Mor clipele pe rugul cel pustiu
Din inimă încă tresare
Speranța unui nou foc viu.