Cât infinit se pierde în așteptări futile
De nerecuperat și nu-i niciun remediu
Să pliezi timp, să-și ia și el concediu,
Să-și piardă văz… bătrân fără lentile.

Nici schimb nu vrea, transfer de cantitate
Printr-un contract de la cei duși devreme,
Perdanți nevinovați, de nescrise blesteme,
Să n-aibă testament… pentru posteritate.

Măcar calitativ de s-ar recalcula
Și-ar da vreun bonus pentru zile negre…
Le-ar putea scade din total, minus tenebre,
Și foaia-ar face-o albă… ne-ar imacula.
12.04.2014