Într-o după amiază, când toți erau la serviciu
eu și cu tine priveam câmpurile verzi nu mi-am luat adio
niciodată de la acel moment

noi doi și marea sau câmpurile verzi
în timp ce alții nu se mai regăseau în niciun fel de pixeli
jocul ne lăsăse acolo singuri, doar atunci am înțeles că spun
stop unei secunde,
pot face asta

iar timpul în valuri
ne mângâia picioarele.