între amintirile mele
curge imaginea ta
la marginea pădurii
talpa gandului
pășind spre soarele
ce apune
vărsând valuri de
roșu
în părul meu
petale de tristețe
sau poate nostalgie
presate între pereții
cuvintelor
deschid paginile
vieții
una câte una
până ajung pe
umerii prezentului
în pântecul ideii
am încăput întreagă
doar o mână
ține covorul de stele
și îl scutură
peste amintiri.