Să mai secăm oceanele zgurii carnale
pentru perla inocenței
ce nu indurerează...
Vinovați de toate păcatele
să judecăm valurile realității
la valoarea lor de kitch...
Seninul pacific este promis
doar de furtuna conștiinței...

Știm fiecare cum
ne încovoiem în asfaltul muțimii,
putredul ne virusează pe toți
cu vise despre neputință
unde noi știm
că ne mințim...

Suntem parte din toată turma
ce seacă albastrul de apă vie
prin tsunamiuri trecătoare...
Toate submarinele din noi
depravează cu voce de tenor
nopțile
în care nu putem vorbi despre durere,
în care tăcem despre noi...

Oricum turma îmi judecă perla
ca pe un talisman fals
ce nu mi-a dat
puterea
de-a ma numi
anti-jug,
anti-delicvența de a fi
anonim...
Eu sunt
mai mult...

Canibali psihologici ce sunteți,
nu mai defrișați speranțele
de putere
ca să rămâneți goi în nimicul nostru
paralizat de întuneric!

Și străluciți speranțele tuturor
Cu suflet!
Să ne învrăjbim războaiele
în sine pacific...