frumoasă oboseala aceasta a stropilor în care ne-am culcat amândoi
ne-am iubit într-o picătură de apă, ne-am acoperit cu coapsele fiecăruia
pe afară se vindeau oamenii foarte portocalii
și străinele
se videau
fiecare după darul pe care îl ținea
foarte strâns
lângă fluierul piciorului
care pentru fiecare și oricare cânta:
dai un penny pentru o coastă/pentru o gleznă/și pentru un os plin cu aur
dai un penny pentru osul de aur/pentru Irina/pentru coastele ei
și mersul care în Măhal s-a spălat?
am luat de fapt joagărul/apoi un pumn de semințe de in/și am dat
să le frământ împreună ca pe o pâine
nu știam ce o să iasă
din toate acestea
poate o oaie
poate un cal
un butuc
de lemn
poate o altă femeie
dai un penny, omule, pentru străina aceasta?
pentru capul ei negru?
dai?
era vorba de fapt despre lacrima mea cea de ieri/am împăturit-o în patru
și-apoi m-am așezat în ea/foarte încet/ca și cum aș fi scris pentru sclavi
nu știam că începuseră săptămânile, anii
că începuseră timpurile și gura femeii, buzele ei ca niște cornișe/
încăpățânarea ei cu coarne de iută/
apoi moartea mea care mă începuse/mușcându-mă de la un capăt
dai un penny, omule, pentru negresa aceasta?
pentru spaima ei africană?
pentru muștele ei?
să
mai stăm o vreme aici
au început să se coacă toate falezele
bărcile au început să prindă culoare de flori
ea a început să își iubească... ce?
să mai stăm
ea a început să își iubească celulele ei de zahăr de trestie
dai un penny, omule, pentru negresa aceasta?
dai?
dar nu, ea și-a aruncat de pe ea toate hainele
și o ții așa în brațe ca prostul
fără să cutezi să
privești înspre picioarele ei.