mereu e o zi de mândrie când scormoniți pe dedesubtul
cărnii
pe dedesubtul rădăcinilor celorlalți deși că pe-acolo sunt rănile ce dor

mizați pe imagine dați plus la tot ce ține de oarba suprafață și minus omeniei

vă macină faptul că se suferă cumplit faptul că trăiți într-o lume în care cei nevoiași sunt lăsați deoparte
în care cei bolnavi nu au bani de medicamente
în care măruntaiele frumosului adevăratului frumos sunt devorate și aruncate precum o cârpă la gunoi
în care așa-zișii îngeri ori oameni cu credință se sinucid în plină stradă
în care iubirea își iasă din sine iasă la suprafață și se-aruncă de la unul la celălalt ca pe-un soi de leapșă
de parcă supraviețuirea ei ar sta într-un joc dureros de gol și de copilăresc
în care vă plângeți zi de zi că aveți prea puțin prea puține lucruri bune pe lumea aceasta
și-n care moartea trăiește ba chiar se zbate încă printre cei vii
dar nu schimbați
nimic

aproapele vostru devine încet încet o simplă jucărie nimic altceva decât un mijloc de-a vă atinge țelurile nesfârșite parcă

nu numai că treceți peste cadavre ci și peste oameni vii când vreți cu disperare sa fiți cineva
sau cu totul altceva

zâmbiți cu stângăcie priviți contradictoriu

nu mai știți când și care-i sensul tăcerii

conștiința a devenit o-ncăpere mult prea îngustă pentru voi
nu nu mai încăpeți într-astfel de spații ce-aduc firește cu sine și griji de oameni mari

ați pierdut noțiunea surâsului și a sincerității

pare-se că obrazul îl lăsați nu o dată în urmă departe de tot chiar în urma definiției de om

vă ascundeți după deget atunci când vă aflați în mijlocul unei fraze pe care n-o cunoașteți în loc să-i faceți față

țopăitul măștilor hidoase pe care le purtați adesea ieși-vor odată și-odată la suprafață
dar acest lucru va-nsemna că atunci sensul vieții l-ați și pierdut demult

v-ați pierdut dumnezeii
iar ce-i ce îi mai aveți totuși încă intrați drepți în biserici dar sufletele-s strâmbe
sunteți mai pe cale de dispariție decât ați fost vreodată căci
iubiți tragic și simțiți abstract

totul începe din voi înșivă cu voi cu fiecare căscați larg ochii cât mai larg cu putință

motoarele lumii încep să cedeze