Duce în spate un singur asfințit pentru singurul bărbat pe care l-a iubit
Fiecare femeie are un declin, o arsură pe spinare, un loc unde ploile nu mai cad
O singură tăcere și o singură moarte pentru singurul bărbat pe care l-a iubit
Fiecare femeie are un sfârșit de glorie, o amputare a viselor, o singură armură
Care doar o singură dată poate fi pătrunsă, o singură dată învinsă
Vine o vreme când iubirea nu mai e țesută din carne vie ci cârpită cu fire de iută
Ca pentru orice sac ponosit, fiecare femeie măcar o dată în viață stă
Pe marginea sufletului uitându-se în gol, dându-și rotocoale propriului trup
Așa cum păsările mult timp își hrănesc puii și într-o zi renunță
Fiecare femeie doar o singură dată trece razant pe lângă inima iubitului
Atunci e șansa să fure cufere cu aur, doar într-o singură noapte
Are o mie de mâini și tot ce va urma după aceea sunt doar repetiții mai mult
Sau mai puțin reușite ale acelei nopți, pentru că, desigur, în acea noapte
Are o mie de ochi cu care vede în măruntaie, în vise și-n stelele lui ocrotitoare
Doar o singură dată poate coase fin, atât de fin, încât niciodată nu se va cunoaște
Că sunt de fapt două suflete închegate, o singură dată trece albia râului
Și dacă a rămas de partea cealaltă nu mai există cale de întoarcere