agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1251 .



Bele-(t)arte
poezie [ ]
sonet pentru turul ciclist

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dedal66 ]

2016-09-10  |     | 



Eu voi pleca, în munți, cu bicicleta,
voi scăpăra pedalele de stânci,
deci poți în tihnă, dragă, să mănânci
la festivalul Ploii, brânză Feta.

M-oi cățăra ca și Chris Froome, pe brânci,
poți să te-arăți, nu face pe asceta…
vei devasta de urdă chicineta,
eu voi urca din văile adânci.

Iubita mea, voi pedala departe,
în zări de zi, cu pletele cărunte,
trecând razant, cu capu-n nori, de moarte

dar, de mă-ntorc din drumurile crunte,
mai rogu-te: ușor cu bele-(t)arte,
să nu găsesc în locul tău un munte…

Barde poete

E toată țărișora un troian,
nu mai sunt gropi și nu mai este stradă,
din muzele cu zâmbet diafan,
nu vine una bună să mă vadă.

Eu cred că s-au blocat plecând încoa`,
pe-un drum uitat al bietei mele nații
și stau să le salveze vreun toa`
lent și major, desigur cu soldații.

Așa că mă păstrez ca-n frigider,
răbdări prăjite am și-or să-mi ajungă,
măcar până când muza drum de fier
mă va găsi-n final de cale lungă.

Mă uit ca bardu`-n geamul înghețat -
oglindă groasă, ce s-ar sparge dacă
nu m-ar striga din gol, de unde cat,
un spiriduș cu ochii mari, de vacă:

„Barde poete, aș putea să-ți spun
să nu-ți faci griji de muze, n-are rost -
talentu-n tine șade ca în tun
un ditamai obuzu` de neam prost.

Că nimeni nu-i așa imperial
în scris și creator de versuri fine
cum ești, în stând pe fund, încât pe cal
te-or ridica românii, să se-nchine.

Că ai în țeasta mare un izvor
neîncetat de-așa literatură,
încât ai adăpa-ndestulător
și pruncul scriitor și barba sură.

Că s-ar ascunde-n cripte, mormăind
postumii noștri falnici literați,
purcoiul tău de versuri, plini de jind,
de i-ar găsi, frumos aliniați.

Că de-ar putea citi și ei ce scrii,
s-ar risipi toți norii de zăpadă,
iar soarele cumva s-ar sprijini
pe umerii-ți de piatră, să nu cadă.

Că floarea literară actuală,
cea scriitoare-n umbră de Copou,
s-ar ofili de marea ta scofală
ce-ai scos ca și Columb un mare ou:

Basil Vajoga s-ar lăsa de toate
artisticele-i fapte, foarte trist
și-ar da la stat din premii, jumătate,
aflându-te că ”toje” fabulist.

Chiar aducându-ți mult mai mult ca anu`,
ți-ar da cu împrumut și imprudență,
o foaie de revistă A. Grăjdeanu
și-o diplomă cu titlul Excelență.

Pe dealul Sărăriei, Bolocan
va sta-ntre vii-n uimită nemișcare,
tot așteptând să-i mai citești toptan
după toptan de texte sclipitoare.

Din centrul sacrosanct al epigramei,
George Petrone-ți va transmite scuze
că nu te-a pus în vârful panoramei,
rugându-te să-i lași și lui din muze.

Chiar Poclitaru, bardul cântător,
de te-ar citi, mi l-ar cuprinde frica
și ar fugi lăsându-ți în cuptor
o pizza și jumate cu nimica.

Frențescu-ți va aduce, unde ești,
de la cenaclu, suma cotizată,
iar Toderașcu, stânca din Costești
o va grava cu fața ta cea lată.

Peiu-ți va da bilet cu drum de dus,
cu o căruță plină la Eiffel,
Diviza, mențiune-n montagne-russe,
Ichim, o gripă-n fișe de Excell.

DIG – Grumăzescu, un pahar cu vin
de la Batog, cu tot cu etichetă
și-un scaun la peluză, mai puțin
cu un picior și-o mâță-n chicinetă.

Anda și Cătălina, pe la geam
și-alte sfioase,-n așteptare,-afară
îți vor cânta colinde, tam-nisam,
fără oprire, zi de iarnă-vară."

Obrazu-mi arde ca un foc deschis,
în geam privesc și spiridușul bun
dispare-ncet, lăsând în urmă scris,
cu degetul muiat într-un săpun:

„Barde poete, ca să fiu succint,
Așa ți-aș spune, da`… de ce să mint?!...”



Ridică-te!

O ceață grea-i pe toată lumea vie,
adio pupături și artificii,
adio băutură și delicii,
timp nu mai e de nicio sindrofie,

de niciun dans făcut, în ciuda fricii,
cu vreo vecină, nici de o piftie,
de vreo sarma sau ce-o fi fost să fie
în abundența caldelor oficii…

Rămâi cu bine, lună prea-frumoasă,
ne despărțim încet, ca de bomboane,
copiii grași cu firea pofticioasă,
de clipele-ți. Cu chipuri de icoane,

bolim, căzuți, până-auzim, de-acasă:
”Ridică-te, mă, Gheorghe! Sus, Ioane!”

Al tău, cândva... (previziuni)

Privește, sărbătorile se duc,
s-a răspândit și izul de sarmale,
în jurul nostru e un balamuc,
tu speli și cați prin rufele-mi, agale.

Mă simt purtat de iarnă, vălătuc,
scurmat în armonii monumentale
și șmotrul dă să-mi umble hăbăuc
pe unde ieri pluteau zaharicale.

Te uiți la mine ca la un butuc
de pus în focul uităturii tale
și-a mia oară-ți spun, dar nu apuc

s-ajung la înțelegeri cordiale:
„Bikini-ul roz, din blugii mei, purtat,
al tău a fost, cândva… Te-ai îngrășat...”


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!