să scriem proză pe cuțite ascuțite
să fim bărbați în armuri cu săbii de aur
și-atunci vom tăia adânc în bocitori și melancolici
în tranșee scriem câte-un capitol din monografia personală
sticle sparte, papuci aruncați, haine rupte, sânge uscat
și noi doi
ca niște bărbați nemuritori, de-a dreptu’ eroii nopților de beție
atunci când după lupte crâncene cu societatea mascată și fudulă
vom face socoteala și vom trage linie
câți am doborât de pe socluri
ne-om îmbrăca în pirați
mergem în cartierele sărace și împărțim averile boierilor din uniuni și guverne

de-aia nu au dinți să muște din noi ăștia ațoșii
și de-aia devin maimuțe pe spatele avuților