cu echivoc nuntește-n noi lumină
să spargă cețuri fade de cuvinte
strămoșii dorm sub grele oseminte,
la Dumnezeu în casă nu e vină.

și din trecut copilu-aduc aminte
de poala maicii cum se mai anină
prezentul e șoptit în rea surdină
iar viitorul e sub vreri ce-s sfinte.

privesc la tine ca întâia oară
și ca dintâi mă-ndrăgostesc de tine
așa, pe înserate, într-o doară.

se-mpart la unu două din destine
și două inimi către una zboară,
ne poartă nemurirea pe retine.