e verbul mic de-atâta vorbă goală
ci urc la Dumnezeu să cer cuvântul
acela de vestire-a tot Pământul
păcatele privirii de le spală.

în foaie albă-i fac așezământul
și l-oi primi cu râuri de cerneală
un adevăr a scoate la iveală
ce în peniță să-l rodească Sfântul.

tu vei veni atunci din viduri multe,
femeia mea de abur fără vină
și litera de tine-o să-mi asculte.

din răsărit și până înspre cină
izbim cu a zidirii catapulte
hârtii ce sunt a zborului pricină.