agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-09-12 | | Tema “(H)umor in Bucovina” MÃNÃSTIRILE BUCOVINEI Am mers prin Bucovina-n cercetare Cu soața mea pe post de scutier, Dorind să aflu mănăstirea-n care Mă pot apropia mai mult de cer. Am fost la Putna, mănăstirea unde E-o lespede de piatră și-un mormânt; Acolo rădăcini de neam, profunde, Sunt răsădite de Ștefan cel Sfânt. La Probota am mai făcut o haltă, Să-l văd pe Rareș Vodă-nmormântat; La Dragomirna, zveltă și înaltă, Speram s-ajung de cer apropiat. Am fost la Solca și la Slatina, La Arbore, la mândra Suceviță Și am citit înscrisă datina La Râșca: “Vă rog bateți în tochiță!” Aflasem cu uimire că semețul Artist își prevenise tot poporul: Humorul, Moldovița, Voronețul Formează împreună tricolorul. La Voroneț, albastrul cel curat Și limpede, m-a îndemnat să sper Că n-oi ajunge-n viață niciodat’ Mai mult de-atât, apropiat de cer. Dar am ajuns, în fine, la Humor, La Festivalul pentru condeierul De epigrame, versuri și umor... Cu zâmbete se luminase cerul Și-aflai pe dată care-i țelul meu, Că-n viața asta, cât ar fi de hâdă, Privind de sus, chiar și lui Dumnezeu Îi place uneori să mai și râdă. SONETUL CETÃȚII SUCEVEI Văd ca prin vis, pe ziduri de cetate, Oștenii plini de mușchi făcând de gardă, Ici-colo un hatman cu o cocardă; Sunt umbre și sunt toate însetate. La cuhnie zărești o halebardă, Stăpânul ei, cu gesturi delicate, Pe-o fată ce gătea niște bucate, O prinde, o sărută, o dezmiardă. Urmașii lor de astăzi, în plimbare, Constată curioși, cum sunt turiștii, Că mușchi mai vezi prin colțuri fără soare. În loc de-oșteni, arcașii, floretiștii Au setea cel puțin la fel de mare. Ați înțeles, sosesc epigramiștii! RONDELUL SALINEI CACICA Sunt umorist și-atunci un pic de sare E-un lucru ce m-ajută ne’ncetat. Săgețile-n salină le-am murat Mergând pân’ la Cacica-ntr-o plimbare. Apoi precum Achile m-am scăldat În alba saramură protectoare. Sunt umorist și-o platoșă de sare E-un lucru ce m-ajută ne’ncetat. Uitându-mă în jur din zare-n zare, La mine în oraș am constatat Ce viguros și sprinten dom’ primar e, Căci omu-n permanență e-nțepat De-un umorist… și-atunci tot timpul sare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate