seara
se adună
ca la o întâlnire
dinainte pregătită
toate căderile, sufletele şi lacrimile cuvintelor.

trebuie,
cineva trebuie
să le aşeze cumva la locul lor.
ele fac un roi concentric
năucitor de frumos
în jurul meu
şi nu pleacă până nu le găsesc pacea.

Mergeţi,
le spun încet,
mergeţi în ţara voastră,
a tăcerilor şi a păsărilor de foc.
aici lucrurile au multe umbre,
aici trupurile de sare ale timpului
nu vor putea să vă aducă
decât o sete nesfârşită.

seara
se adună
ca la o întâlnire
dinainte pregătită
privirile rănite ale cuvintelor,
trandafirii trimit în prima linie sufletele lor de parfum,
tu te adânceşti în tăcerile lor concentrice
ca un vulcan ce-şi caută pacea.
legat la mâini,
eu trebuie să văd zi de zi
acest sfâşietor
război.