Mari vijelii ne-așteaptă venind cumplit din ceruri,
Tot răul spulberându-l ca pe-un fragil baraj;
Furtuni judecătoare, cu negru peisaj,
Lovesc cu fulger sacru și plin de mari misteruri...
Vijelioase râuri se-aruncă în picaj
Peste torenți de lave, aprinse giuvaeruri
Ce schimbă-un iad de flăcări într-un alt iad, de geruri !
Iar noi le ținem pieptul prin rugă și curaj.
Prizonieri ai clipei, cu-n lanț mă leg de tine;
Ne-ntunecă ecoul din codrii prăbușiți...
Privim cum fierbe vremea, deși sperăm spre bine,
Dar toate ne-apar crunte și-ngenunchem smeriți
Prin gloduri viscolite, prin pietre și ruine,
Când sunete de-alarmă ne lasă îngroziți.