mereu visez o femeie necunoscută mie,
blondă, dormind pe o pernă bleumarin
într-o rochie bleumarin,
ușoară cât o monedă mică de aluminiu,
cu picioarele goale lucind în lumina lunii,
cu brațele goale lucind în lumina lunii
și când îmi e nespus de greu
mă gândesc la femeia aceasta
și zâmbesc pe dinafară și pe dinăuntru

visez mereu femeia aceasta necunoscută mie,
cu fața albă, și gândurile curate, dormind
pe o pernă catifelată bleumarin
într-o cameră undeva aproape de cer,
cu somnul gol lucind în lumina lunii,
cu patul gol lucind în lumina lunii
și când sunt în apropierea prăpăstiilor
mă gândesc la visul acesta și zâmbesc
pe dinăuntru și pe dinafară, o femeie
cu partea văzută a lunii frumoasă,
poate Maria, poate Ana, poate Cătălina.