Cunosc un om care are în
inima sa o pasăre de argint;
în ea locuim noi, ceilalți
privirea sa ușor întoarsă spre sine
se sprijină pe pereții înalți ai sufletului
unde se află un curcubeu cu aripile
ridicate spre cer.
Până acolo sunt și hotarele toamnei,
în pieptul său timpul a săpat văi
ce le-a umplut cu iubire.
Cu degetele răsfiră norii
printre gândurile
pe care le afișează isteț.
Are o mulțime de vise. Pe fiecare
cu puterea dăruirii ni le oferă.
Nu îl striviți! iubiți-l!