când te ivești cu ochii tăi făuriți pentru lacrimă
din tezaurul apei mai scot o împierlire de șoaptă
și nu plătesc vreunei cratime
să se așeze între mine și tine
neființa avea jeg pe buze,
jegul acela în care ne ducem toți
tu nu dansai pe mese sub ebrietatea banului,
oboseam de lacrimă
în neliniștea de după furtună