tăcută
toamnă
te primesc și pe tine
cu gânduri ca mărgele
risipite pe podea
ar fi prea ușor
să le adun
să fac din ele
un candelabru
de cristal
ar fi prea ușor
să le așez
în fața ușii
așa cum aș pune
o sită
în fața
furtunilor
de-aceea nu-mi pasă
dacă vei rămâne o vreme
risipită pe-aici
sau de te vei rostogoli prin mine
cu ploi cu tot
tu ești oaspetele
și azi voi fi și eu
o gazdă bună.