au luat-o razna
fiicele memoriei
când se întorc ca vulpile în vizuini
când se ascund în tine
ca mii și mii de cadre
de film mut.
cu gesturi de copil înfricoșat
îmi faci fără oprire semn
să-ntorc privirea spre filmul iernii care vine
și
ca să mă-nțelegi
așa de mult aș vrea
să îți transfer o clipă-acest supliciu
al celor douăzeci de fronturi
unde mă bat
mereu.
încerc să mă retrag
și strig spre poarta timpurilor bune
dar de acolo
cineva aspru
mă trimite cu sulițe de cuvinte ’napoi
așadar
înapoi!
du-te așa rănit cum oi fi
să-ți învingi turcii
să găsești odată și-odată
un garou pentru
hemoragia de
lupi, himere și patimi.