Eram într-un parc, pe iarba goală,
cu tălpile dormind în leagăn de mers,
pe mâini și-n piept cu vocea ta domoală
ce sângera mai tare ca-n povești.

Adunam crâmpeie de suflet răsfrânt
de pe buze sătule de vești
ce-or rămane în mine ca ieri
sub cerul lumii în care doar tu ești.