în
sfârșit
au plecat
toate măștile
la casele lor
să ne așezăm la marginea
timpului
și să cerem iertare
păsărilor care nu și-au
găsit pacea.
înaintea tăcerilor
ecourile florilor de ieri
încearcă un joc nou
umbrele și-au luat haine
ivory
așa cum toamna
mai lasă soarele
câte-un ceas la vedere.
știu că merită să trăiesc
chiar și numai dacă odată
aș putea ademeni
spre tine
un izvor de liniște
acum
că au plecat
toate măștile la cuștile lor
și redesenăm ploaia
pe chip.