Tu locuiești într-un ținut
dintr-o lume imaginară
în care femeile zâmbesc rar
și bărbații învață să le fure surâsul.

Eu rămân în acest univers cu decor,
un călător pe același drum
pe care trec pescarii la râu,
să-și vindece tumultul pătimaș
și peștii nu-l înțeleg.

Așteptarea curge precum apa
și clipocitul ei îmbracă tăcerea
c-un surâs închipuit
care vindecă răni.