lipesc și acum nasul de geamurile înghețate
buzele nu
între timp am aflat de viruși și microbi
de boală și moarte
de câte și mai câte alte necazuri
dar când am un geam de autobuz sau vagon de tren
chiar și în tramvaiul 41
când nu mă vede nimeni
sau când nu-mi pasă că mă vede cineva
nu mă pot abține și-mi strivesc nasul
apoi suflu fierbinte ca un zmeu
cu ochii pierduți în căutare de ceva aiurea
o numărare de stropi de ploaie
sau un zbor printre fulgii albi și imenși
parcă întotdeauna se leagă în asemenea galaxii
pentru a-mi saluta nasul lipit copilărește
de un plan infinit
privesc lumea cu ochii deschiși
atent la fiecare deplasare spre albastru inert
Vizualizări: 2
Promovează Partajare