Tu știi că te mănâncă în călcâie,
Precum spunea și Zavaidoc, odată,
Și ca să scapi, știind că nu e râie
Te-arunci în brațul meu cu firea-ți toată.

Nu poți să spui că stau ca o momâie
Când dănțuiești desculță în grădină,
Tu știi că te mănâncă în căcâie
Și mă ataci direct la rădăcină.

Seara, pe gard te cațeri ca pisica,
Tu știi că te mănâncă în călcâie
Iar eu, blocat, nu pot să spun nimica
Și-atunci las caii liberi, fără frâie,
Rup gardul, și curtea ta-i Guernica.