agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-16 | |
nu mai sunt de mult garduri nici porți
satul devenit-a ulița larg dezvelită tapioca se coace în cuptoare iluzorii ne facem că nu ne e foame mințim setea cu ploaia ce nu se oprește până la gânduri sunt ude veșmintele uitat-am de frig să mai tremurăm e bine și-așa să batem la porți nu mai trebuie suntem familia mare înfrățită în spaima comună brațe se-ntind închipuind cortul casa pe care focul puștii a oropsit-o vrednice mâinile mamei cos hăinuțe pe întuneric la o mașină aproape ruginită cerul își oglindește durerea în băltoace uriașe aici în groapa imensă în loc de povești copiii învață să fie recruți cum trebuie cu mult înainte de vreme major să devii când desenează chipuri vezi cercuri goale păpuși cu picioare arse și ochii scoși plouă necontenit în fosta odaie a noastră scheleții negri ai unui pat mucegaiul saltelei și țipăt pustiu obrajii sunt fragezi și plini de cenușă copilul aleargă aleargă vrea să creadă că-i doar un joc atunci când se-ntâmplă nu înțelege mai mult decât ciuta-ncolțită în inima junglei din copacul carbonizat au ieșit câțiva muguri fetița cu cozi împletite îi spusese lui Chavo: „cât de mult te iubesc!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate