Vulturul andin

Vulturul andin poate atinge varsta de 70 de ani. Traieste in conditiile climatice deosebit de dure de pe inaltele varfuri ale muntilor Anzi. Si cu toate acestea, rasa lui traieste cel mai mult.
Dar, la jumatatea vietii sale, in jurul varstei de 40 de ani, are de trecut un prag decisiv.
Ghearele sale, candva lungi si flexibile au devenit acum prea incovoiate ca sa mai poata sustine prada. Ciocul lung si ascutit a devenit si el prea inconvoiat si impropriu pentru sfasiatul prazii. Aripile largi si puternice au devenit grele sub povara penelor imbatranite, care ii franeaza zburul si ii obosesc muschii. Si, ce este mai grav, enzima protectoare de la baza fulgilor, care il proteja impotriva frigului si a umezelii, a incetat sa mai fie produsa, expunandu-l astfel si mai mult.
In aceste conditii, vulturul are de luat o decizie: sa moara … sau sa traiasca, treacand insa printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile.
In acest proces de renastere, vulturul se retrage intr-un loc si mai izolat, unde isi gaseste un adapost. Acolo isi loveste ciocul de o stanca pana cand acesta se rupe. Apoi asteapta sa ii creasca altul nou. In urmatoarea etapa isi smulge ghearele si asteapta sa-i creasca altele noi. Urmeaza apoi sa-si smulga penele imbatranite, pana la ultima! Incet-incet se imbraca din nou cu pene tinere acoperite cu pretioasa enzima protectoare. La sfarsitul celor cinci luni de supliciu, vulturul este complet renascut si capabil sa-si reia zborul majestuos pentru incă 30 de ani.
Cum spuneam … Povestea vulturului poate fi si povestea ta … a lui … a fiecaruia dintre noi.
Hainele trecutului pot fi uneori atat de grele incat, ca sa putem continua sa traim liberi si fericiti, viata ne pune in fata unei astfel de alegeri: ori murim (fizic, afectiv-emotional sau sufleteste) ori renastem! Dar ca sa renasti, trebuie sa renunti la toate vechile convingeri, atasamente, emotii toxice. Ajungi in punctul in care iti rescrii povestea vietii tale de la zero, dintr-un loc complet nou dar vindecat! Metaforic vorbind, te dezintegrezi pentru a te recompune intr-un fel total nou, asa cum ai visat dar nu ai crezut ca este posibil pentru tine.

De-atâta zbor ți-s aripile grele
Și aerul îți pare tot mai rar,
Înaltu-n cercuri mari și fără stele
Te-a-nlănțuit ca domn mărgăritar.

De-atâta viață ciocul peste gură
A coborât prea mult și cercul lui
Te poate duce în genuni de zgură
Spre flacăra rămas-a nimănui.

De-atâta luptă gheare uriașe
Te trag spre prada ce-o priveai de sus
Șamani O'ero-ai lumilor incașe
Îți spun că viața nu ți-e la apus.

Ca un șaman bătrân te strângi în stâncă
Și-ți lepezi gheare, fulgii și din cioc
Nu-ți mai rămâne mai nimic dar încă
Porți poarta vieții plină de noroc.

Și după luni de luptă iar la viață
Te-ntorci pe cerul tău din Anzi, divin,
Un renăscut pe culmile de gheață
Același vultur maiestos, andin.