Spune-mi, iubito, simți cum trece vara?
Tăcerea ta mai poate să audă
Armura care-mbracă frunza udă
Când rece, peste lume, vine seara?

Tot prefăcându-te că-ți este bine,
Îmi spui că lumea-ți șade la picioare,
Dar dintre toți doar eu știu că te doare
Când vrei să dormi și somnul nu mai vine.

Și bâlciul ăsta ieftin ne condamnă
Să aurim cu vise colivia
Și să păstrăm din toate poezia
Iubirii, când în jur miroase-a toamnă,

A depărtare, foc și frunze moarte,
A trup căprui împodobindu-mi patul,
A tine învățându-mă păcatul
Și-a mine închizându-te-ntr-o carte!