De-ți crește-n gânduri floarea senectuții
să n-ai de leac în pântecul tău fluturi
de fierbințeala cărnii să te scuturi
lăsându-te în poalele virtuții.

Să duci vestire de apoi în luturi
la bârfă să te însoțești cu muții
că vor veni din veșnicii temuții,
județ a fi, a cântări trecuturi.

Dar azi e bine-n mine, înlăuntru
în dimineața pe-amurgite-aproape
ducând divinității rugă întru
uitare de ființă să ne-ngroape
și din nimic să izvodim cuvântu
pășind ușor pe-albastrele lui ape