cleștele timpului smulsese clipa din noi
în loc rămase o rană
era clipa aceea în care eram copii
clipa aceea se răsturnă în Ieri
ca un fum răsturnat în sus către cer
cerul acela în care ne țineam bogățiile
acum e o rugă acolo
ei, am dat și noi de amar
amarul acela ce ne înghite visarea
gândul țâșnește către Mâine
și Azi e doar o cicatrice