stau și eu la rând la fericirea firească
dulcea seducție- dorul de acasă și nimic mai mult
țesătura mătăsoasă a fericirii o simt între acele lucruri
care mă învață din când în când să mai râd.
sângele brodează fericirea
doar cât să nu i se vadă oasele anemiate.

tandrețe percepută- pacea interioară
care comunică direct cu arborele genealogic.
ochii feriți de târziu opulent
lăcrimează la atingerea luminii.
undeva sus steaua mea între miliarde de stele
ce nu au nevoie de gară.
cândva au suprapus cu viteza luminii iubirile eterne...

știu sigur la noapte în vis mama și tata o să apară.