între
adormire și naștere
toamna
la poarta cetății
întâmpină oaspeții



stele tresar
în cercuri de ape
flăcările ispititoarelor
iubiri
umbresc luna

fluturii se hârjonesc
printre dalii-
rugăciunile copiilor
întorc spiritele
la bunătate și împăcare

oriunde se duc
bobocii de rață
cântecul cucului nu le dă pace
sub frunze uscate
castane sparte

coșuri cu mere și piersici
ademenesc iepurii
de la un strănut
mustățile roșiatice de must
se răsucesc și mai mult

hainele-s tot mai grele
dorul
prin grădina cu amintiri
hoinărește
fără astâmpăr


mai palidă poate
mai înțeleaptă poate
toamna
pune pe masă
câteva roade ale sufletului