se scurg silabele albe și negre
luminii să-i aducă clipa
luna scaldă în raze
secundele tăcute din clepsidră
cu lacrimi îngerul acoperă cerul
flămând timpul fură
memoria din cuvinte
asalt să dea redutelor zidite în gând
mă înalț arzând în inimă
frica
târziu topesc luceferi
la masa sărutului
trăiesc cu taina nopții
în piept