Adorm alene valurile-n larg
În așteptarea libertății
Privesc tot sus la câte un catarg
Ce a chemat la gândul lucidității.
Trăirile din valuri se revoltă
În așteptarea gândului pustiu
Au tot uitat să capete o dotă
Din tot ce au adus întru-târziu.
Pe crestele deloc uitate
Ale vapoarelor din larg
Se văd încă împreunate
Destine ce au fost duse cu drag.
În inocența-ntinderii de ape
Ce pierde luciul timpului frivol
Am desenat izvorul ce s-adape
El gândul răvășit și benevol,
Ce duce la aducerile aminte
Și la povești marinărești
Unde se luptă dinte pentru dinte
Și nu ai timp să-mbătrânești.
Dar atmosfera mării e tumult
Nu ai nici timp să te trezești
Mai bine pierzi și ce nu ai avut
Decât să dai ce încă nu visezi.
Clădim povești pe marea cea mai mare
Uităm a ne pune în gând
Povești ce duc visul în zare
Și lasă ea speranța tremurând.