să mă găsesc curată fără tăietura timpului
trezesc periodic zorii din moliciunea vibrației albe
nu cer procură pentru zboruri
și-mi accept bucuroasă frângerea

fără să judec ador ca dumnezeu să ațipească inocent în mine

ca o gură de lup mușcă sufletul
din obuzul hărăzit să fie detonat zilnic în tranșeele ființei
cel ce nu există tremură în buză caninul absoarbe cu nesaț explozia
și mi-o varsă în vene
sunt martor mut al respirației materiei
valea uitării prăvale grohotișuri de gesturi calpe prin talpa virgină
sub hipnoza îmbrățișărilor
leucocitele
(acele gorgone indispensabile torentului vieții)
își amintesc tumultuos (ca și mine de-altfel)
câte lumi chiar parțial analfabete
le-au silabisit vocalele

cum au tropotit îndrăgostiții de-a lungul meandrelor
până și-au topit vertebrele

doar stelele au rămas să tatueze străluciri de magie sub piele
inspirația credinței arse în artera unei ore fără hotare

corbii au lepădat spaime în urechea destinului
s-au înnodat gordienele visării de glezna vulnerabilă iubite
în timp ce andocai ștrengar câteva nove
la bifurcația voluptății

imberb faci calcule sofisticate
cum să-ți iasă un Iurcenko pe șeaua ursitei
când una din cele trei rotiri impuse de juriul celest
este mai scurtă cu-o viață

singurul ochi care mă vede nedivizat răscumpără timpul

dumnezeu
se trezește și râde
râde