Eu sunt plinul din scorbura timpului;
plânsul din lacrima nuntirii înainte de vreme,
botezul apei prefăcută în vin,
pe care și astăzi o bem luminată
de setea care ne duce la mântuire
rupți din somnul singurătății memoriei.

Eu sunt ce nu vreți voi să fiu;
curgerea dintre noapte și zi,
murirea înviată de nemurirea sufletului,
coapsa iubirii de pe drumul șarpelui
urcat în pomul cu fructele oprite.

Sunt memoria din lucrurile căutate,
sosite la țărmul cuvântului ales
din care se hrănesc așezările inimii
și le sângeră pământul sub picioare.

Pietrele nu-și recunosc destinul,
închid în ele oglinzile trecutului,
noaptea lor scoate focuri din ape
cu ochi de lună subsuoară.

Se nasc făuritorii marilor vise
ce toarnă-n formele creației
viitorul zbor spre alte lumi
unde sufletele înaintașilor îi așteaptă.