în surdul literei
rimez cu o bucată de hârtie
penița fuge de la locul faptei,
se adăpostește în călimară,
dezbrăcat în vid de sensuri umblam
zgripțuroaica vremii
făcea vrăji de frig
în sobă ardea pădurea
codrul vorbei
lingușea să nu-l părăsească
sentimentul acela arborescent de verde
pe icoană se zidise praf
canicula gerului încă nu ne ajunsese
îngerului să-i dea aripi de visare