mâine am să-mi tai pomul de la geam,
o să îi culeg frunzele
și îmi voi țese cearceaf pe pat,
voi avea veșnicia vântului
în aerul ce va adia prin odaia mea,
iar atunci când voi țăcăni
la mașina de scris
pentru a-mi încheia poemul
voi simți aroma toamnei,
un anotimp ancestral,
dar universal.