Am scăpat din vedere tristețea
care bântuie printre oameni,
am rămas o imagine-n oglinda sufletului
fără nicio singurătate uitată
în casa unde urmele așteaptă
tăcerea cuibărită-n obiectele fidele.

Intomnat în tâmplele desenate
cu straturi subțiri de ceață,
am înnoptat în castele de nisip
în ferestrele din ochii tăi ruginiți,
am desțelenit în cuvinte
emoțiile intime, ascunse-n măruntaie.

Din efort am sustras punctul nevralgic
pentru clipele care se înghesuie
să-mi termine suflarea pănă la țărm
unde mă întâmpină muzele
despletite de stele.