Gândirea-n noapte cu o taină luptă
pe-un câmp de întuneric, parc-a lene
tu scrii istorii doar bătând din gene
și apa-n nașteri de cuvânt ți-e ruptă.
Ne-a încruntat spre insomnie Ene
spre zi mi-aduce țâța ta cea suptă
mă scald în vorba din strâbuni iruptă
de merg cu Adevărul în izmene.
Am gust de șagă,-a se citi mai sus,
prea car poveri de verb ca un asin
o fi, o fi o palmă de destin,
o fi în fruntea mea Nimicul pus...

în zori o altă pagină deschid
să mă înec în graiul tău lichid