Din ziuă spre noapte lumina descrește;
Prin gânduri îmi umblă fecioare nurlii;
Descântă un Eros, aud cum rostește,
Cu lutul în palme cuvinte hazlii.

Toți lupii din mine își strigă chemarea
Spre mijlocul lunii albite de nori.
Ascultă, iubito, cum tremură zarea,
Prin umbrele iernii trec stoluri de ciori...

Săgeata iubirii înfiptă în mine
Mă poartă spre tine precum un blestem.
La mâini, între timp, mi-au crescut ghiare fine...
Mi-e teamă iubito. De mine mă tem!

De vraja făcută cu miere și ceară...
Venit să-ți adulmec obraznicul piept
Flămând de iubire (o, Doamne, ce fiară!)
N-oi ști mai întâi către ce să mă-ndrept...