aștept o devenire a luminii
iar trandafiri de floare goi mă-nțeapă
pe gură-ți curge vorba ca o apă
de nu mă-nec, tu îți arăți toți spinii.

și piatra prinsă-n gerul tău de crapă,
canicular îs eu, gândesc vecinii;
fiind ca două paralele linii
o agonie poate să înceapă.

dar văd în tine pajiștea umană
și mă-nfior de drag ca de-o insultă,
electric pielea ta pe-a mea emană.

eternitatea clipei stă, ascultă,
împrăștiind pe jos divina mană;
aici e moarte și e viață multă...