cunosc și eu neliniștea primordială
mi-e teamă de tărâmurile morții
lumina blândă din coșmare mă scoală
să mă îndrept spre visurile vieții

destinul meu nu-i incomensurabil
Dumnezeu cu o prăjină mă măsoară
doar stările de exaltare sunt probabil
ca primăvara extraordinară.

tulburările sunt atentări la viață
săgeți otrăvite pentru avânt
dar credința sfântă mă învață
să pun mereu iubire în cuvânt.

trăiesc cu nostalgia mea măreață
rugăciunile mele plutesc pe pământ.