asist uimită la metamofoza mea
mă descopăr prea plină de mirări
pașii mei plutesc pe dușumea
iubirea se destramă în chemări.

sar peste abisul obsesiei morții
cu luciditae mă rog la Cristos
trăiesc în simbioză cu poeții
mă îndulcesc cu strugure gustos.

cred în triumf și nu în cădere
ascensiunile îmi sunt conștiente
lumina soarelui îmi dă putere
vibrează în mine terne sentimente.

sunt fericită nu am nici o durere
trăiesc elanuri mari independente.