Se duc la școala ca la circ
Profesia e “brățară de aur”
Uitând de munca cea cu sârg
Și adoptând o atitudine de anti-școală.
Sunt “bravii” noștri tinerei
O parte, putem spune
Și pentru a fi drepți cu ei
Nici nu putem măcar a ne opune,
La gândul lor pierdut în zi
Când uită de virtute
Ce mai aduc ei nou, nici nu mai știi
Dar să rămână măcar drepți, fără a fi brute.
Sunt tinerii, cei mulți se pare
Peste treimea cruntă
Ce ori nu știu a citi în calendare
Ori de ei știu, chiar nu îi mai ajută.
Căci nu e totul a citi un text
Fără a-nțelege nici măcar o iotă
Mai bine caută pretext
Pentru a sări din text, în fapta slută.
Cuvintele citite nu au înțeles
Nici cât e negrul pus sub unghie
Și nici nu par a da un ghes
La a schimba necazul în virtute.
Copii dar ce trăiți degeaba
Fără a-nțelege ce și cum se-ntâmplă
Porniți dar de luați ea graba
Spre a schimba o stare ce e tâmpă.
Iar voi părinți cu sacul plin de sarcini
Nu lepădați ce-i cel mai important
Aveți voi dară grijă ca și alții
Să nu se piardă ei copiii galopant.
Căci ne rămân ei pruncii pur analfabeți
Chiar în absurdul cel funcțional
Deși ei vor citi ca și cei înțelepți
Vor înțelege ce e gol, absurd și chiar banal.