Mestecenii ăștia cu sufletul alb
și trupul de soare,
luminând jumătățile de femei
cu jumătăți de bărbați.
De nu ar fi legați de pământ prin sevă
ar zbura spre umbrele lor triste,
ce zac,
legate prin moarte și viață
între iarbă și stea.
Le-ar strânge la trupul lor de copac
firav, suav
și le-ar turna lumină din frunze
pe inimi, pe ochi, pe buzele
jumătăților regăsite.