cine sunt eu?...sunt drumul lung fără capăt
cărarea ce duce la Nechita și Ana,
bunii pământului,bunii mei dragi
pictați în piatra de sub coasta casei
ecoul ce leagă asfințituri de ziua nătângă

sunt ulița ce duce la crucea din deal
unde credeam că se termină lumea
unde cu voi, Iulian și Victoria dragi buni
nu sfîrșeam nici odată povestea începuturilor
sunt un pom dezgolit,trecut prin câmpul de
flori.
Doamne!...nopți nesfârșite ,nici odată de lut

sunt mama Raveca,ființa pură, înger desculț pe
pământ
sunt tata Ion,plecat după iarbă de piatră
în mina suspinelor,sunt cireada de vaci,mărul dulce
nucul sterp și stupul de lut,țesala calului alb
lăngă care ai căzut și te-ai dus,
om fără chip.

cine sunt eu...sufletul nins în al vostru pământ
sunt țintă în bataia puștii in care se trage
cu speranțe,eu sunt cuvintele mele intrate în
eclipsă
of doamne! clipă te-ai dus
mai știe cineva despre mine?
o-da...
Mama Raveca și pieptul ei la care m-a strâns.