știu că va veni o primăvară în care eu voi fi, din nou, cea mai frumoasă
se va ridica ceața peste pădure
toate porțile timpului se vor da de pereți
se vor rotunji ca un arc colorat toate colțurile cuvintelor
și lacrimile mele știute și neștiute
se vor preface în fotoni și lumea le va crede instalații de pom,
lumânări candele de aprins la capul morților
îngeri de paiantă
acadele și mărunțiș pentru micii cerșetori din fața bisericii
pe care de-atâtea ori i-am mângâiat pe creștet
și le-am pus degetul pe gură
iar drumurile și mările oh, drumurile! vor duce întotdeauna la cineva
lumea va deveni o fereastră
și toate gesturile mele până atunci inutile
se vor transforma în crenguțe de brad înainte de Crăciun, așa cum își cumpără săracii orașului
păsările vor prinde în cioc toate greșelile noastre
le vor purta până la capătul lumii
și le vor da drumul
și toate întâmplările visate mi se vor scurge în mijlocul dezghețului printre degete
ca nisipul plajelor
pe care n-am umblat niciodată
și tu în genunchi vei buchisi pentru prima oară pe paginile gândurilor mele uitate în iarbă
iar apoi vântul le va răscoli
și ne va purta departe...