Mă întorc la tine ca o filă-n calendar,
lasă-mă să te găsesc unde am fost
pentru că nu mai știu alt loc,
noaptea se preface că nu vede.

Frânghii se dezleagă de nodurile cerului,
din ochii stelelor lacrimi de brumă
cad reci pe fețele florilor,
să nu le privești
te întunecă.

Rămâi în fântânile zilei
urcă odată cu apa-n izvoare
și lasă-mă să beau
voi fi împreună cu tine un râu năvalnic.